Saturday, 26 May 2012

Rolul învăţătorului în buddhismul Jodo Shinshu


În conformitate cu spusele Maestrului Rennyo[1] există cinci condiţii pentru ca cineva să se nască în Tărâmul Pur:

-binele acumulat din trecut
-un bun învăţător spiritual
-lumina lui Amida
-inima încrezătoare (shinjin)
-rostirea Numelui (nembutsu)

„Binele din trecut” reprezintă karma bună din vieţile trecute şi această viaţă, care se manifestă acum printr-o stare a minţii deschisă şi receptivă faţă de mesajul Legământului Principal al lui Buddha Amida. În Jodo Shinshu practica principală este „monto” – „a asculta” învăţătura. Mulţi însă aud învăţătura despre Legământul Principal dar nu toţi sunt deschişi faţă de ea. Această deschidere este foarte importantă în tradiţia noastră şi este manifestarea binelui din trecut. De asemenea, dacă ascultăm învăţătura în mod repetat, devenind îmbibaţi cu Dharma în toată fiinţa noastră, această ascultare permanentă va deveni tot un fel de „bine din trecut” care ne va face deschişi faţă de Legământul Principal.

Bunul învăţător spiritual este cel care ne îndrumă spre calea bazată pe Legământul Principal, el este mesagerul care ne îndeamnă să ne încredem în Amida iar apariţia lui este tot o manifestare a binelui din trecut. Acesta poate să fie un om, dar şi o carte sau un text sacru, însă mesajul său nu poate fi receptat decât pe fondul deschiderii de care vorbeam înainte.

În Jodo Shinshu învăţătorul este numit „zenchishiki” (kalyanamitra în sanscrită), ceea ce se traduce prin „bun prieten pe Cale”. Nu trebuie însă confundat cu rolul Maestrului sau al Gurului din alte tradiţii buddhiste.
Ori de câte ori apare în texte termenul „Maestru” cu referire la Shinran, ori în zilele noastre cu referire la un învăţător deosebit, este doar pentru a exprima recunoştinţa.

Lumina lui Amida reprezintă lucrarea şi dorinţa lui Buddha Amida de a salva toate fiinţele aflate în iluzie. Manifestarea acesteia este Legământul Principal.

Aşadar, datorită binelui acumulat din trecut ne întâlnim cu un bun învăţător spiritual şi suntem deschişi faţă de mesajul său – Legământul Principal (lumina lui Amida). În acest moment are loc ceea ce se numeşte „Trezirea credinţei” sau apariţia inimii încrezătoare (shinjin).

Inima încrezătoare înseamnă că adeptul se bazează pe Buddha Amida pentru atingerea naşterii în Tărâmul Pur, mai precis pe Legământul său Principal.

Rostirea Numelui (nembutsu) apare în mod spontan odată cu Trezirea credinţei, ca expresie a acesteia şi a recunoştinţei faţă de Buddha Amida că ne salvează aşa cum suntem. Acesta este singurul nembutsu explicat şi acceptat în tradiţia noastră – nembutsul credinţei şi al recunoştinţei.

„Binele din trecut” şi „bunul învăţător spiritual” nu sunt altceva decât condiţii ce creează un mediu propice în care Lumina lui Amida să se poată manifesta, însă ele nu reprezintă cauze directe ale naşterii în Tărâmul Pur.

„Inima încrezătoare”(shinjin) şi „rostirea Numelui” (nembutsu) sunt manifestarea Luminii lui Amida în inima practicantului şi nu pot exista independent de aceasta. Numai datorită lucrării lui Amida şi dorinţei sale de a ne salva (Lumina lui Amida), suntem noi capabili să ne încredem în Amida şi să recităm nembutsu[2].
Nici „binele din trecut” ori „învăţătorul spiritual” nu sunt cauze directe pentru naşterea noastră în Tărâmul Pur.

Maestrul Rennyo explică acest aspect într-una din Scrisorile[3] sale:
„Îndemnaţi de lucrarea acestei Lumini [Lumina lui Amida], aceia care sunt înzestraţi cu bine karmic din trecut ajung să atingă inima încrezătoare a Puterii Celuilalt. Astfel, a devenit limpede acum că inima încrezătoare este oferită de Tathagata Amida. Prin urmare, acum ştim foarte clar că aceasta nu este mintea creată de adepţi ci marea inimă încrezătoare a Puterii Celuilalt oferită nouă de Tahagata Amida”.

Acest pasaj, împreună cu explicaţiile de mai sus, arată foarte clar adevărul cuvintelor Maestrului Shinran citate în capitolul şase din Tannisho:

„În ceea ce mă priveşte, eu nu am nici măcar un singur discipol. Pentru că dacă ar fi fost să îndrum oamenii către nembutsu prin propriile mele eforturi, atunci ei ar fi putut să fie discipolii mei. Dar să numesc pe cineva discipolul meu când el rosteşte nembutsu numai prin eforturile lui Amida este de-a dreptul ridicol”.

Nembutsu este manifestarea shinjinului (inimii încrezătoare), iar ambele vin de la Amida.
Aşadar, un preot Jodo Shinshu sau un învăţător nu poate afirma, „aceştia sunt discipolii mei” sau „aceia sunt discipolii altcuiva”, ca şi cum el a fost cel care le-a oferit shinjin şi nembutsu. Din contră, învăţătorul nu este altceva decât un mesager, omul care îi îndeamnă pe ceilalţi prin orice fel de metode să se încreadă în Amida.

Învăţătorul îşi îndeplineşte bine misiunea de mesager numai dacă se raportează la cuvintele şi explicaţiile lui Shinran şi Rennyo, iar nu la interpretările şi opiniile personale. Bineînţeles, îşi poate folosi priceperea şi cunoştinţele pentru a-i face pe oameni să înţeleagă şi să se încreadă în învăţătura despre Legământul Principal, însă nu trebuie să devieze niciodată de la ceea ce Maestrul Shinran sau Rennyo au spus şi predat. Acest lucru este foarte important şi orice învăţător trebuie să se întrebe dacă este într-adevăr în acord cu textele canonice[4] şi cuvintele acestor doi Maeştri – unica sursă a învăţăturii adevărate. Orice altceva care nu se regăseşte în textele canonice sau nu este în concordanţă cu acestea trebuie considerat a fi în afara şcolii Jodo Shinshu.

Dacă un adept realizează că învăţătorul său nu predă în conformitate cu litera şi spiritul textelor canonice ori cuvintele lui Shinran şi Rennyo, poate să îl părăsească pe acesta şi să nu mai asculte niciodată explicaţiile sale.
Însă chiar şi în cazul în care învăţătorul său predică învăţătura în conformitate cu litera şi spiritul textelor canonice ori cuvintele lui Shinran şi Rennyo, tot îl poate schimba cu un altul pe care îl consideră mai priceput în explicaţii ori faţă de care simte mai multă apropiere, etc. Niciun preot sau învăţător nu trebuie să se supere din pricina acestui lucru. Nimeni nu trebuie obligat să se explice în alegerea unui învăţător sau părăsirea altuia. De fapt, nimeni nu părăseşte pe nimeni, deoarece relaţia dintre învăţător şi membrii unui dojo sau templu este una făcută de comun acord.
Un adept are libertatea de a-şi căuta învăţătorul în care să aibă încredere că predă bine învăţătura.
Bineînţeles, este exclusă aici lipsa de respect, pe care toţi membrii unei sangha (comunităţi) trebuie să îl aibe unii faţă de alţii.

De asemenea, chiar şi dacă cineva îşi schimbă învăţătorii în funcţie de toanele personale, fără a fi serios în căutările sale, preotul nu trebuie să se supere.

Cred că un învăţător este bine să îşi educe mintea pentru a o face asemenea unei oglinzi. Oglinda reflectă total pe cel aflat înaintea ei, fiind plină de acea persoană şi nu de altcineva, dar atunci când omul respectiv pleacă, oglinda nu îl mai reflectă. În acelaşi mod, un învăţător Jodo Shinshu trebuie să fie total concentrat pe oamenii care îi cer să îi călăuzească în înţelegerea învăţăturii, având mereu în minte îndemnul lui Shinran Shonin: „ajută-i pe ceilalţi să primească shinjin”, şi să îşi folosească întotdeauna capacităţile pentru a-i face pe aceştia deschişi faţă de lucrarea lui Amida. Asta este misiunea lui.

Şi dacă toţi membrii dojo-ului său decid să plece şi să meargă la un alt învăţător, trebuie să îi lase în pace şi să nu simtă niciun fel de ataşament faţă de ei. Acţionând în acest mod el dovedeşte că înţelege cu adevărat legea karmei în conformitate cu care, „ajungem să ne întâlnim atunci când se împlinesc condiţiile pentru a ne întâlni, şi ne despărţim când se împlinesc condiţiile pentru a ne despărţi” precum şi faptul că nu este decât un mesager şi o călăuză, iar nu un creator al shinjinului.
De asemenea, dacă cei plecaţi se răzgândesc şi se întorc la el, trebuie să îi primească pe aceştia ca şi cum nici nu ar fi plecat, gândindu-se numai la cum să le fie folositor.

Iar dacă „cineva ajunge să fie în concordanţă cu lucrarea spontană a Legământului –jinen - [să aibă shinjin] acesta se va trezi către bunăvoinţa lui Buddha şi a învăţătorilor săi” - va conştientiza recunoştinţa pe care o datorează lui Buddha Amida şi învăţătorilor care l-au ghidat către el.


[1] Rennyo Shonin (1415-1499) a fost al optulea descendent al lui Shinran şi patriarh (Monshu) al Hongwanji, templul mamă al şcolii Jodo Shinshu (ramura Hongwanji-ha).
[2] Aici apare din nou ideea că shinjin şi nembutsu provin de la Amida. Vezi articolul, „Credinţa şi nembutsu nu sunt creaţia noastră”.
[3] „Scrisorile lui Rennyo (Gobunsho)”, traducere în limba română de Josho Adrian Cîrlea – seria traducerilor din buddhismul Jodo Shinshu, IABC, Kyoto, 2005.
[4] Textele canonice cuprind scrieri precum Cele trei sutre ale Tărâmului Pur, rostite de Buddha Shakyamuni, Scrisorile lui Shinran (Mattosho), Scrisorile lui Rennyo (Gobunsho), Imnurile lui Shinran (wasan), etc.

0 comments:

Post a Comment

Leagă-ţi mintea nestatornică de Legământul Principal şi nu o lăsa să rătăcească în jungla diverselor practici. Chiar nu ai nevoie de nimic altceva în afară de Nembutsul credinţei.

Posted by Comunitatea buddhista Jodo Shinshu din Romania on Sunday, August 23, 2015

THANK YOU FOR THE SUPPORT!

THANK YOU FOR THE SUPPORT!
International Association for Buddhist Culture